Cum decurge nașterea într-un spital de stat

Written by

Mi-am născut băieții în spitalul din oraș, nu mi-am permis să merg la privat.  Dar am avut încredere în personalul de aici, și, după doi copii, pot spune că nașterea într-un spital de stat poate lăsa o amintire frumoasă.

Este drept că au fost încălcate anumite reguli. Nu am fost întrebată dacă sunt de acord cu epiziotomia, copilul nu mi-a fost dat imediat după naștere ci la câteva ore distanță, dar nici eu și nici copiii nu am avut de suferit din cauza aceasta.

Marea mea nemulțumire a avut legătură cu frigul.  Pe ambii copii i-am născut în luna decembrie, la cinci ani distanță unul de celălalt. La prima naștere a fost cum a fost, dar la cea de-a doua a fost cumplit, pentru că la acea dată încă nu se dăduse drumul la căldură.  Încălzirea se făcea cu radiatoare aduse de acasă de pacienți și asistente, iar lângă copii se puneau sticle de apă caldă, pe care le înlocuiam periodic.

Asta nu are legătură cu personalul medical ci cu administrația spitalului, a consiliului județean, a sistemului din țara noastră, care permite ca lăuze și nou-născuți să stea în frig, la căldura sticlelor cu apă.

Exceptând acest aspect, nașterea băieților este pentru mine o amintire frumoasă. Bunăvoința moașelor și a asistentelor m-a surprins de fiecare dată, deși nu le-am umplut buzunarele și nici favoruri nu le-am făcut. Și-au făcut datoria fără să aștepte daruri sau bani.

Nu spun că nu le-am dat, aș minți; am făcut-o de bunăvoie, pentru că am fost mulțumită de felul în care eu și copilul meu am fost tratați și îngrijiți.

Fiecare salon din maternitate este amenajat pentru două mămici și copiii lor. Între pătuțurile lor este o masă de înfășat cu sertare, iar la fiecare pat al mamelor o veioză. Paturile, dulapurile, lenjeria și păturile sunt vechi, totuși curate. În fiecare dimineață infirmierele spală, curăță și dezinfectează mobilierul, așadar miroase a curat. Chiar și baia, deși veche, este îngrijită și curată. Cât despre gândaci, nu am văzut niciodată.

Asistentele vin des în salon. Pun întrebări legate de starea mamei și a copilului, aduc scutece, pompe pentru sân, biberoane cu glucoză. Ele m-au învățat cum să țin copilul, cum să îl atașez la sân, cum să îl ajut când plânge. În fiecare după-amiază aveam oră de stat la taclale, care era mai mult o oră de consiliere. Asistenta ne dădea sfaturi și ne spunea povești, mă rog, fiecare după cât era de vorbăreață.

De fiecare dată, am primit tot ajutorul posibil. Ce am dat în schimb? 500 de lei la moașă, 100 infirmierei, 50 asistentei care s-a ocupat de copil imediat după naștere, plus câte un prosop cu un săpun și o ciocolată. Tuturor celorlalte, câte o ciocolată. A, și încă 50 de lei asistentei care mi-a înfășat copilul la externare. Doamnei doctor pediatru care venea dimineața să îl consulte nu i-am dat nimic. Ar fi trebuit, dar venea și pleca precum o furtună, niciodată nu am reușit să o prind.

Poate pare ciudat că nu am pomenit nimic despre doctor, dar de fiecare dată când am născut, nu l-am văzut decât în prima dimineață, cea de după naștere. După aceea, am rămas în grija asistentelor. Și de-a lungul celor patru zile petrecute în spital și-au făcut datoria ca la carte.

Știu foarte bine că această situație nu este valabilă pentru orice spital de stat. Ce văd la televizor mă îngrozește. Câți copii răniți, arși, morți în maternități, s-ar spune că suntem în lumea a treia, nu într-o țară membră a Uniunii Europene.

La prima naștere am avut colegă de salon o femeie care născuse prima dată la maternitatea dintr-un oraș mare. Asistente veșnic nervoase, copii hrăniți cu lapte praf înainte de a fi aduși mamelor la alăptat, mizerie, gândaci și bani ceruți fățiș, toate acestea au făcut-o pe colega mea să aleagă spitalul din Măcin pentru a doua naștere.

Nu știu de unde această diferență de comportament, dar nu o pun pe seama volumului de muncă. Nu cred că într-un spital mic asistentele sunt mai puțin solicitate decât cele dintr-un spital mare; probleme și pacienți dificili sunt peste tot, dar poate înțelegerea și compasiunea sunt mai mari într-un spital din provincie.

Sunt curioasă dacă am dreptate. Tu ce părere ai?

Cu drag, Victoria

Article Categories:
BLOG · SANATATE

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

code

Shares